Pentru ca te iubesc cu o iubire vesnica!
Eu.. din nou stransa aici, intre 4 pereti si am impresia ca acesti pereti imi fura tot aerul si nu mai pot respira, totusi respir. Imi simt rasuflarile atat de greoaie si apasate si oftarile atat de dese... imi simt stelutele siroaie ce'mi curg pe obraz in nestire, dar stiu ca in adanca iarna a singuratatii ce o simt in mine, stiu ca exista un Soare care imi zambeste si imi spune in fiecare clipa cat de mult ma iubeste... ma iubeste atat de mult, si ce sunt eu sa ma iubeasca atat de mult? Ah, cum as putea sa nu'L iubesc? , cand in fiecare zori de zi El imi asterne o raza calda pe frunte, iar in fiecare miez de noapte ma incalzeste la pieptul Sau... Atunci cand zgribulesc pe cale, El ma acopera cu o patura de caldura si ma ridica si ma ajuta sa merg inainte... Imi este aproape si nicicand singura nu ma lasa. Imi aseaza luna la fereastra inimii mele si cand privesc spre ea simt ca ma inec in lumina dulce care o emana.... Ma iubeste atat de mult incat imi transforma acesti 4 pereti intre care ma aflu acum, in nori de puf de papadie pe care ma las sa plutesc sub o ploaie de stele de miere ce curge deasupra capului meu.
Ce clipe minunate sunt cele petrecute cu Iubitul sufletului meu! Si cum as putea sa nu'L iubesc, cand Il simt atat de aproape? Cand si strigatul meu mut il aude si imi raspunde muntelui de urlete in cele mai minunate feluri... si stiu nicicand nu ma va lasa sa ma usuc ca o coaja de portocala, de ce? El mi'a raspuns cu o voce plina de lumina: "De aceea, pentru ca ai pret in ochii Mei,pentru ca esti pretuit si te iubesc" (Isaia 43:4)
Multumesc Parinte pentru toate acordurile de ras cristalin, dar si pentru stelutele inghetate pe obraz... Iti multumesc Parintele meu, Iti multumesc!
no.ni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu