[Un psalm al lui David. Facut cand era in pustia lui Iuda]
Dumnezeule, Tu esti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Imi inseteaza sufletul dupa Tine, imi tanjeste trupul dupa Tine, intr-un pamant sec, uscat si fara apa.
Asa Te privesc eu in locasul cel sfant, ca sa-Ti vad puterea si slava. Fiindca bunatatea Ta pretuieste mai mult decat viata, de aceea buzele mele canta laudele Tale.
Te voi binecuvanta, deci, toata viata mea, si in Numele Tau imi voi ridica mainile.
Mi se satura sufletul ca de niste bucate grase si miezoase, si gura mea Te lauda cu strigate de bucurie pe buze, cand mi-aduc aminte de Tine in asternutul meu, si cand ma gandesc la Tine in timpul privegherilor noptii.
Caci Tu esti ajutorul meu, si sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.
Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta ma sprijineste. Dar cei ce cauta sa-mi ia viata, se vor duce in adancimile pamantului; vor fi dati prada sabiei, vor fi prada sacalilor.
Dar imparatul se va bucura in Dumnezeu; oricine jura pe El se va fali, caci va astupa gura mincinosilor.
