Adeseori cand iti simti ranile atat de dureroase,precum niste sabii infipte in strafundurile sufletului tau,cand iti simti ca inima ti'e sparta in mii si mii de tandari, de parca inima iti era o papusa de portelan si din greseala a cazut pe jos, calcata in picioare de toti,spargandu'se in multe,multe cioburi...
Atunci cand tuturor celor din jur le este teama sa se apropie de tine din cauza infatisarii inimii tale atat de transfigurate...
Atunci cand esti strans in labirintul vinovatiei, si te zbati ca un peste pe uscat...
Atunci cand nu mai ramai cu nimic si durerile ranilor te pun pe o cruce a greselilor tale,unde te rastignesti tu insuti pentru ca nu te poti ierta...
Vino la crucea lui Isus, El te iarta de tot ce ai facut rau, doar sa vii la El asa cum esti...
Vino la El cu miile de bucatele de foi ale sufletului pe care vantul le sufla dintr'o parte in alta...
Vino chiar daca nu mai ai nimic...
Vino, El te cheama... Oita pierduta, Bunul tau Pastor te cauta...
Oricat ai incerca sa iti ascunzi ranile, sa le dai cu fard in nestire, oricat de mult fond de ten ai pune pe vanatai,si oricat de mult te'ai stradui sa schitezi cu un creion un zambet, durerile raman si niciodata nu vei fi in stare sa ascunzi ranile de tot, pentru ca Isus iti cunoaste inima intreaga... Las'o in mana Lui sa o bandajeze si sa o ingrijeasca El, caci El e Medicul Suprem. Isus a spus: "Nu te teme,crede numai, si va fi tamaduita" si "Iertate iti sunt pacatele!"
Cu siguranta nu te va lasa sa pleci acasa asa cum ai venit, iti sopteste: "credinta ta te'a mantuit; du'te in pace".
Vino acum la El si nu mai amana!
El e singura speranta celui fara de speranta!
no.ni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu