...mă crucifică din nou, mă taie în crucificări ca o lămâie în bucăți subțiri ca de sticlă, și'mi bate mii de cuie'n mâini (spărgându'mă în mii de cioburi,fără să fie conștienți), și atâtea pietrii sunt aruncate'n mine, cufundate în ființa'mi....
sunt atât de mototolită și atât de zdrobită... durerea'mi curge de la tâmple până la glezne,și ei nu au un gram de milă... Lumina o strig și parcă nu vrea să'mi răspundă... rămân fără putere , dar totuși sunt conștientă că Lumina încă mai privește spre mine, dar nu satisfăcută de ceea ce mi se întâmplă (ca oamenii aceia pictați în egoism) Ah Dulce Lumină, privești spre mine cu lacrimi prăfuite în ochi, dorind să strivești pe cei ce mă doboară.. dar n'o face pt că asta m'ar durea și mai mult...mă privește șoptindu'mi fărâme de Adevăr, dar eu rămân fără putere și nu'nțeleg ce'mi spune...simțeam că mă duc, și mă gândeam la fericirea pe care atâtea persoane minunate mi'au dorit'o, și nu am aflat'o niciodată... ah, fericirea aceea... în care doream să mă înec..., știam că fericirea mea era lacul acela de Lumină care stătea și doar mă privea... Da, stiu, eu am ales calea aceasta dureroasă și grea, dar care îmi aduce cele mai mari petale de fericire, și privesc la fericirea oamenilor printr'un parbriz prăfuit... și îmi dau seama cât este de trecătoare ...cât sunt de fericiți acești gândaci care mănâncă din pământ zilnic... Eu am ales crucea și cuiele pe care le'a ales și Isus.. Crucea- brațe calde la apus firav.. Cuiele- ploaie ștearsă imprimată pe suflet... Sângele scurs - bălți de dragoste abruptă...... acum pot să înțeleg acel adevăr șoptit : "Tu ești spartă și remodelată în ochi de Tată!"
no.ni~ (N.N.P.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu