sâmbătă, 11 decembrie 2010

..do You still?


ma iubesti Tu cand ceru-i departe?

joi, 30 septembrie 2010

I am committed to the call!

I hear his voice and I'm convicted
To rise above the status quo
He's asking me to live and listen
And to let His will move my soul

His holy spirit beckons
I can't help but answer

I am committed to the call
I vow to walk in blind faith
Willing to sacrifice it all
To reflect amazing grace
I am committed to the call

I will revel in the Son's light
And let His love come shining through
I will seek life from the true vine
And bear the fruit of holy truth

I'm drawn by words of wisdom
Whispering my name

sâmbătă, 25 septembrie 2010

loving right now.


de cand a inceput toamna aceasta minunata, mi-am facut un obicei, ca dupa rasaritul soarelui sa ma urc in nucul meu cel batran, si sa vizionez toate minunatiile de pe crengile batrane, mai ceva ca la televizor, canalul schimbandu-se cu fiecare clipire:).. our God is so wonderful!!:]

joi, 23 septembrie 2010

Te rog..

Doamne, ploua Tu cu dragoste peste tot ce nu stiu sa uit..

joi, 26 august 2010

she..

she`s a lady in red now and she`s dancing:).. look at her, she is walking the road of love.

luni, 23 august 2010

cor viu ești.

Cu albastrul cerului poposit pe inima-mi acum liniștită, pornesc într-o aventură de nimeni neștiută.
Cu soarele zbătându-se într-un tangou dulce pe trupu-mi firav, de lumină mă apropii..
Fiecare adiere a vântului, ce bucăți de fân îmi prinde-n păr, mă transformă într-o zână a prețioaselor căpițe de vise...
Fiecare fluture blând ce se topește în seninul inimii mele, aduce polen etern dintr-o Mână a Preaînaltului.
Fiecare rândunică și turturică ce bate în ecou, aduce un sărut dulce într-un depărtat dor.
Fiecare fisură de pământ îmi amintește că acesta nu este veșnic și că urmele pașilor mei sunt doar un strop de parfum de scurtă durată.
Fiecare nor de pace, alb... îmi arată cum este înăuntrul cerului de minunat...
... iar fiecare sămânță mă uimește cum îmi spune blând câte semințe mai am de presărat eu peste terenul din via Domnului.
Cu fiecare dor de veșnicie, cu fiecare eu plutit peste gândurile-mi îndreptate spre etern, știu sunt tot mai aproape de Tine, Isus.
Tu mi-ai așezat o scară ce coboară din cer, iau eu împreună cu Tine pășesc pe fiecare treaptă în parte. Chiar dacă uneori mă dezechilibrez, iar alteori chiar cad câteva trepte, Tu mereu mă ridici... și de braț cu Tine voi ieși biruitoare, așa încât de pe ultima treaptă să-Ți pot sări în brațe surâzătoare cu sufletu-mi plăpând, înaripat...


noni.

duminică, 15 august 2010

never alone!

„Când vrei să fii singur, prinde-mă de mână.. vom fi unul singur;iar tu, niciodată singur..

joi, 12 august 2010

here.

la umbra aripilor Tale, eu caut alinare..

marți, 10 august 2010

mulțumesc, mulțumesc..




Azi.. împlinesc ani... împreună cu Tine! La mulți ani nouă! [Multumeeesc all!:)]

..și da, m-am decis, azi vreau să dăruiesc mai mult decât primesc!

joi, 5 august 2010

frozen soul.



Ce folos să fii fierbinte și să ai sufletul înghețat... și în mijlocul verii, în mijlocul caniculei tu să nu lași măcar o rază blândă a iubirii să-ți petecească sufletu-ți geros?
Ce folos să mai respiri, să mai lași încă o bătaie de inimă să se ducă în abis, într-un nicăieri fără apus, când nu vrei să dai decât mormane de indiferență, și zdrobiri de ură?..
Ce folos să mai deschizi gura, să mai tragi aer în piept, când nu poți spune o vorbă bună, un susur blând, un puf de pace și nu de ceartă?
Ce folos să mai exiști, când tot ce găsești în cale calci și zdrobești fără-ncetare?
Ce folos să ai răbdare și să nu poți răbda nimic?
Ce folos ar mai avea să-ți scriu acum și să-ți vorbesc, de nu ai mai primi o șansă și-o iertare săvârșită?
...mereu, mereu te voi ierta oricât de mult m-ai sfărâma, mereu te voi iubi oricât voi mai trăi. Greșești și mă rănești, dar eu înghit și lăcrimez, poate cândva va fi Senin și poate atunci vei gusta și tu din El și te vei îmbăta de mirosul dragostei de Cer. Nu contează cât mai este până atunci; eu te voi aștepta.. voi aștepta cu nerăbdare aceea îmbrățișare dulce de părinte, te voi ierta și te voi iubi până când în zare soarele-o să apară, și-atunci inima ta se va dezgheța, scurgându-se dragoste peste mâinile mele zbârcite de așteptare..
Și vreodată de voi mai sta pe gânduri să mă întreb de ce trăiesc... un falnic glas îmi va răspunde:
-„Să Lupți, Să Speri și Să Iubești!”
.. știu vei fi cu mine până la sfârșit să mă ții de mână pentru că „Tu nu părăsești pe cei ce Te caută, Doamne!” (Ps. 9:10b)

nooni.

marți, 3 august 2010

coffee smile ♥


zâmbet de cafea cu aromă de așteptare.

no one.

no one can change the color of my sky.

Un templu sfânt



..e ceea ce-mi doresc.

miercuri, 28 iulie 2010

faithfully hands



when your life is in His hands, then hapiness is in yours.

duminică, 25 iulie 2010

pentru mine!


în inima apusului să-ți pierzi întristarea, și culoarea lui să fie tot un răsărit.

vineri, 23 iulie 2010

the Brightside


( un poem scris pe un evantai)

Sweet Jesus,





Your sweet cross saved my soul.

sâmbătă, 17 iulie 2010

Be light!


O furtună de raze de soare îmi curg pe obraz, și-un ursuleț rupt din soare a fost trimis să meșterească în inima-mi de jar. Începe o nouă schimbare și de departe îi simt mirosul cel greu, dar știu la capăt totul va fi bine. Fi cu mine acum, să pot înainta!
De azi înainte transparența e țelul meu... diezii și bemolii din grădină, acordându-mi sufletul într-o gamă eternă. Catifeaua tivită în orizont să-mi fie oglinda sufletului, iar zâmbetul inimii mele să fie cu dinți albaștrii rupți din cer, luminoși și calzi. Mâneci încovoiate îmi șterg valurile din ochi și mâna Ta de Tată îmi colorează inima în tonuri primăvăratice. Voi lupta pentru sufletul meu stins, doar Tu-l poți aprinde iar..
Tu vezi cât de astupată sunt de toate mahramele întunecoase, încât nu mai pot vedea. Ah, de m-ai vindeca și pe mine cum L-ai vindecat pe orbul Bartimeu cu mii de ani înainte... Ascultă-mă „Fiul lui David, ai milă de mine!”.. Rabuni, sunt oarbă de atâta durere, vreau să-mi capăt vederea, atinge-Te de ochii inimii mele și dă-le vederea... să vadă ceea ce atâta timp a fost ascuns, să vadă minunățiile după care inima-mi tânjea atât de mult, însă eu i-am înecat acest dor în tăcere. Tată, deschide Tu acest lacăt, să iasă inima la viață, să respire, să te vadă, să vadă cu adevărat... dar mai mult de-atât să lumineze!
Vino și tu împreună cu mine să fim pentru cei din jur lumini!
„Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte, nu pooate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:14-16)

... iar lumina ta să fie sfântul Cuvânt.

Nooni.

vineri, 2 iulie 2010

talent risipit?



Ai voce frumoasă dar nu îndrăzneşti să o valorifici? Ştii să scrii extraordinar dar nu vrei să împarţi cu nimeni acest talent? Eşti un orator excelent? Ai talent la pictură? Eşti bun în a asculta pe alţii? Te pricepi să reciţi poezii? Sau poate că… ştii extraordinar să încurajezi pe alţii. Dumnezeu ţi-a dat cu un scop acest talent. Dumnezeu cu un scop investeşte în tine. Dar dacă tu… nu îndrăzneşti să ieşi la lumină, dacă tu nu vrei sau nu ai timp să valorifici acest talent al tău… gândeşte-te că în primul rând ţie îţi faci rău, iar în al doilea rând le faci rău celor de lângă tine. De ce? Pentru că poate prin talentul tău alţii sunt ridicaţi din depresie, poate prin talentul tău deschizi ochii altora. Poate că prin talentul tău salvezi viaţa cuiva.

Tu te-ai întrebat câţi alţi oameni şi-ar dori ceea ce ai tu? Te-ai întrebat vreodată cât de special este lucrul pe care ştii tu să-l faci? De ce nu-l valorifici? Ştiu, e greu. Ai nevoie de încurajare. Dar… nu te poţi simţi mai fericit decât atunci când îndrăzneşti să faci ceva după care tânjeşti de mult. Îndrăzneşte să asculţi glasul inimii tale! Nimic nu e mai purificator, nimic nu e mai minunat, mai vindecător, mai extraordinar decât să îndrăzneşti să faci şi să arăţi lumii ceea ce tu ştii mai bine. Caută bine în adâncul tău, uită-te bine… sunt convinsă că ştii să faci un lucru deosebit. Sunt convinsă că ai un talent special. Tu ai un vis. Ai un talent. Ai un dar pe care l-ai primit şi cândva…va trebui să spui ce-ai făcut cu acest dar minunat pe care poate alţii, şi l-au dorit dintotdeauna.


miercuri, 30 iunie 2010

Though none go with me..


Chiar dacă nimeni nu ar merge cu mine, totuși Te voi urma, nu-i drum înapoi!


luni, 28 iunie 2010

Road to redemption.

Sometimes it takes a lot to learn
love is there at every turn,
grace is found in every passing moment.
Mercy gives a second chance,
faithfulness just never ends,
when you are walking the road
to redemption!

Uneori ne ia foarte mult ca să învățăm
Că dragostea e aici la fiecare cotitură,
Harul îl găsești în fiecare moment ce trece,
Mila oferă mereu a doua șansă,
loialitatea niciodată nu se sfârșește
când mergi pe drumul spre răscumpărare!

duminică, 27 iunie 2010

:)..

„Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește.”
(1 Corinteni 13, 3)

miercuri, 23 iunie 2010

Lada:)


“Astăzi am scotocit în lada mea de vise. Am găsit o speranţă. Am prins-o bine. Am scuturat-o. Am întors-o pe toate părţile. şi am văzut că era încă vie. Era fragilă, dar cu siguranță vie.

Oare de când am închis-o acolo? Nu mai ştiu…

Totuși era cea mai fericită speranţa din câte am văzut. Când am scos-o am văzut pe chipul ei un fel de împlinire. M-am gândit să-i vorbesc. Simpatică şi tremurătoare, speranţa mi-a zâmbit şi mi-a vorbit şi ea. Hai să îţi zic ce am discutat cu ea…

eu: cum de eşti aşa fericită?
ea: m-am împlinit.
eu: cum ai reuşit? sau mai bine zis… cum am reuşit? eşti speranţa mea?
ea: da. sunt speranţa ta. speranţa ta de când aveai 6 ani. şi poate şi speranţa multor copii. mai ţii minte?
eu: nu, singurul lucru pe care mi-l amintesc e că stăteam la bunici atunci. părinţii erau studenţi, tineri, săraci, veseli şi ocupaţi.
ea: vezi tu… eu sunt speranţa ta din clipele tale în care erai tristă că nimeni nu vroia să se joace. oamenii cei mari erau prea ocupaţi. si deseori gândeai: “sper să nu uit să mă joc când voi fi mare.”
eu: am uitat pentru o vreme, dar de ceva vreme mă port iar că un copil. nici nu știu dacă e bine.
ea: ba nu. de asta sunt pe moarte. în sfârşit ai redescoperit că te simţi fericită când te joci că un copil.
eu: îţi mulţumesc.
ea: acum tre să dispar. vezi că lada se va goli!
eu: cum?!
ea: ai uitat şi asta?
eu: ce?
ea: lada va dispărea. e doar spaţiul tău în care îţi arunci lucrurile prea trecătoare.
eu: nu înţeleg.
ea: apucă-te de construit o nouă ladă a lucrurilor veşnice! ai crescut; ce nu înţelegi?
eu: dar nu vreau să cresc. vreau să fiu copil… mereu.

lada veche şi prăfuită a dispărut. în locul ei, camera s-a umplut de lumină.
şi inima mea la fel. hai să ne jucăm! hai să sărim coarda…sau să jucăm şotron! vrei să ne dăm în leagăn? leapşa… hai să ne ascundem… hai hai…”

joi, 17 iunie 2010

Fericirea...



S-ar găsi atâtea mii și mii de definiții, dar în loc să credem că am putea-o dobândi ne pierdem printre celelalte dărâmături.
Am văzut oameni atât de naivi încât căutau fericirea în containăre, am văzut suflete cerșind cireașa de pe tort pentru că asta insemna pentru ei fericirea... ceva de scurtă durată, urmată de mulțimi de bulgări ascuțiți.
Dar, ce bine că există și suflete care merg direct la țintă. Fericirea nu este atât de departe cum pare pentru unii, ea este chiar în buzunar, chiar acolo unde ai acumulat mii de dureri, este acolo dacă ți-o legi de mână, dacă ți-o lipești în priviri, dacă îți târăști sufletul pentru câștigarea altuia. Este acea fericire cu gust de senin, care nu-și pierde nuanța oricât de multe culori obscure ai pune lângă ea. Să știi să trăiești cu fericirea de mână, să știi să ți-o pui în sacoșă și să o iei cu tine ori unde ai merge, să știi s-o porți cu tine și să n-o uiți... este o artă.
Doar atunci când ochii tăi emană sclipiri de iubire, atunci când mâinile tale sunt tocite de iubire. Atunci când unghiile sunt pătate cu lacrimi de iubire și negrul de sub ele nu mai contează pentru tine și ți-ai întinde mereu mâna pentru a ridica pe cineva din mocirlă. Atunci când te-ai murdări toată de iubire și când fruntea ta nu va mai fi încrețită de ură, ci zâmbește tuturor celor ce o privesc, și când pistruii tăi se transformă în ploaie de mângâieri pentru alții. Atunci când dai tot ce ai și rămâi cu nimic, doar cu sufletul ce poartă în el o comoară fără de preț... atunci și doar atunci te poți numi cu adevărat un om fericit.
Ți-aș întinde covorul roșu sub picioare, sau ți-aș pune petale in cafeaua ta zilnica dacă aș ști că asta te-ar face fericit, dar fericirea aceasta nu durează.. Tu decizi dacă vrei sa fii fericit!
Fericirea nu este în lucruri, este în noi!
Astăzi poți fi un om fericit.

noni.

Primul pas în zbor.


M-am trezit în brațele Tale, am fost prinsă în răsăritul Tău divin, binecuvântată cu o furtună de diamante și cu un surâs etern.
Am fost așezată în rândurile fluturilor albi, ce tocmai își primeau aripioarele, începându-și zborul spre veșnicie,
cu sacoșa plină de un dor ceresc, iar pijamalele acestui veac aruncate in urmă. Deveneam copiii de Dumnezeu, Tatăl recunoscându-ne,spălându-ne ca să nu murim.
Chiar dacă până la această zi ne-am chinuit să zburăm, zbătându-ne ca un cocoș și urlând în neputința noastră un continuu „cucuriguu”.
Astăzi 50 de fluturi albi au primit aripi, au început o viață de zbor. Au stat gata, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, încălțați cu râvna Evangheliei păcii, luând scutul credinței, coiful mântuirii, sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu și alte accesorii precum: bucuria, pacea, îndelunga răbdare, credincioșia, blândețea, facerea de bine și înfrânarea poftelor. Așteptând cu nerăbdare chemarea Tatălui, să ajungem în casa cerească, să căpătăm cununa.
„Vă îndemn, dar fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.”(Romani 12:1a)
Fluturașilor, rămâneți pe cale! Și „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea pe care o dă credința, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiți tari în nădejde!” (Romani 15:13)
Zburaaați!!! :)

P.S. este vorba de 13 iunie 2010

noni.

duminică, 30 mai 2010

rain..



pentru cei iubitori de ploaie care mă însoțesc:)

joi, 27 mai 2010

durere.

Afara ploua cu picuri mici de plumb
Si te apasa cu greu pe a ta fata
Dar tu stai singura pe drum
Si de nimic nu iti mai pasa

Asteptai cu nerabdare vara
Cu al ei alai de flori si soare
Dar supararea ti-a umplut fata
Si bucuria din tine moare

Incerci s-ascunzi a ta durere
C-un zambet cald imbietor
Ce miroase a parfum de mere
c-un un vierme mic, apasator

La toti ne spui ca este bine
Te ascunzi singura plangand
Iar viermele n-a murit din tine
Si pistrui mereu raman...

by: Cretzu (Bogdan Adrian Răduț)

Mulțumesc!:)

luni, 24 mai 2010

Tercer Cielo- Mi Ultimo Día



pentru că piesa spune mai mult decât cuvintele:)

duminică, 23 mai 2010

dragoste


Ușa a fost trântită. Respingerea mi-a fost șoptită printr-o ureche a durerii. Vântul îmi înfiora sufletul tremurând. M-am așezat din nou pe acel petec de asfalt brăzdat de traumele trecutului meu. Mi-am lipit sufletul limpede de trotuar pentru a șopti un clinchet de rugăciune..
„Salvatorule, te rog ia-mă de mână... Dă-mi putere să iert orice ușă trântită în fața mea, orice respingere, orice coșmar ce se petrece sub ochii mei. Tată eu vreau să iubesc acolo unde urme de pumni se lasă, acolo unde spaime de moarte sunt... vreau să iubesc pentru că Tu m-ai învățat să iubesc, iar Tu ești dragoste. Doamne fă-mă o unealtă a iubirii Tale, o vioară a orchestrei Tale unde acordurile transpiră in vibrațiile dragostei..”
O mână se așterne pe creștetul capului meu. Ridic ochii,iar în privirile cenușii dinaintea mea erau lacrimi in clocot. Abia m-am dezmeticit din amorțeala frigului, când am văzut clar că persoana era una și aceeași cu cea care mi-a închis ușa. M-a cuprins într-o îmbrățișare pentru câteva momente de grație. Mai apoi mi-a povestit ce se întâmplase, cum Domnul îi schimba-se viața.. Din tot ceea ce mi-a povestit am realizat că nu putem trăi fără dragoste, fără Dumnezeu... Fără DRAGOSTE viața n-ar mai fi!

p.s. prin acest post vreau să mulțumesc tuturor celor care mi-au adus puține raze în clipele de durere:), mulțumesc binecuvântații Tatălui!:)
nooni.

joi, 22 aprilie 2010

Păpădii luminoase




Nu înțeleg... de ce în mijlocul primăverii, sania mea este scoasă afară, stând în bătaia soarelui și ascultând acordurile păsărelelor... Aș putea să-mi asortez inima cu un deal înlemnit de zăpadă... unde săniuțele zburdă ca la ele acasă, iar alunecările lor mă tocesc precum o stafidă. Aș vrea să răsar precum o păpădie, dar bocancii prea groși ai săniuțelor îmi zdrobesc aripile petalelor mele, și rădăcina pierzându-se în adâncuri. Lipsită de valoare și speranță, păpădia sufletului meu este pierdută și uitată în carourile acestei lumi. Dar, iat-o răsărită în vârful muntelui de spini, zâmbind în felul ei drăgălaș... Acolo unde nici un om rău nu ar putea-o zdrobi vreodată, călcând-o fără să-i vadă culoarea, acolo singuratică scoțând zgomote asurzitor de mute. Acolo, în mijlocul văilor prăfuite de spaime, un Om se apropie de ea, o privește cu lacrimi uscate în ochi, șoptindu-i: „Pentru tine am făcut-o, pentru tine am urcat acest deal dureros, pentru tine am suportat spinii agățându-mi-se de lumina vieții Mele, pentru tine am ajuns până aici, pentru că te-am văzut rănită, ciuruită de talpele atâtor nervi, pentru că te-am văzut spartă, scurgându-ți-se întreaga ta dragoste lăsând urme printre spini... și pentru că te iubesc și am venit să te ridic, să te smulg din degetele atâtor oameni care s-au jucat cu tine cum au vrut. Vreau să te fac o coroană pe care să o port pe cap, pentru că ești prețuită și în ochii Mei ești un diamant fără asemănare!”

Te-ai gândit vreodată să prețuiești și cele mai mici păpădii? Eu vreau să încep de azi să privesc cu inima. Ce este esențial este invizibil ochiului. Privește cu inima și poți asemăna păpădiile cu acel soare plin de lumină ce are întotdeauna ușa larg deschisă pentru tine!

nooni. (N.N.P.)

duminică, 18 aprilie 2010

Asteapta!










“Asteptarea celor neprihaniti nu va fi decat bucurie... ” - Proverbele 10:28


Te-am strigat cu disperare,
Cu-nfrigurare şi plangand.
Am auzit o voce blandă
şi iubitoare răspunzand.
Te-am rugat să-mi dai lumină
Călăuzire înţeleaptă,
Cu nesfarşită bunătate
Mi-ai spus doar atat: AŞTEAPTĂ!

S-aştept? Ce să aştept? De ce?
Stăteam înfrant şi rătăcit.
Oare e mana Ta prea scurtă?
Urechea Ta n-a auzit?
Pe genunchi ... a catea oară?
Te-am implorat un semn să-mi dai..
Vreau un răspuns la rugăciune!
Spune-mi "mergi" sau spune-mi "stai"!

Mai invatat să vin la Tine !
Să cer, să cred ca voi primi!
Ai promis că eşti cu mine
Că mă ajuţi oriunde-aş fi!
Dar mă simţeam pierdut şi singur,
strigam ... Tu răspundeai în şoaptă
Cu dragoste şi cu blandete:
"Copilul meu iubit, AŞTEAPTĂ!"

Eram dezamăgit şi totul mi se părea cumplit, nedrept
Priveam spre cer cu neputinţă.
Să mai aştept? Ce sa astept?
Atunci ai coborat la mine si m-ai privit în ochi…plangeai.
Mi-ai spus: "Doreai un semn?
O voce? Asta e tot ce îţi doreai?

Aş fi putut să clatin munţii
Să-ntunec soarele pe cer!
Aş fi putut s-aprind văzduhul!
Să înviez pe cei ce pier!
Dacă ţi-as arăta întruna
Ce să alegi, să-ţi fie bine
Tu ai avea răspuns la toate
DAR ... nu m-ai întalni pe Mine!

Nu ai putea să simţi iubirea
Cu care-i incojor pe sfinţi.
Nu ai putea primi puterea
Ce-o dau celor înfranţi!
N-ai aştepta tăcut o raza
S-alunge norii disperării!
Nu ai simţii odihna sfîntă
Venită-n urma încercării!

N-ai ştii să umbli prin credinţă!
Nu m-ai vedea că-s lîngă tine!
Inima ta cea zbuciumată
Nu s-ar mai odihni în Mine!
Nu ai cunoaşte revărsarea
Iubirii Mele pe deplin,
Cînd Duhul Sfînt îţi umple viaţa
Cu pace şi cu Har divin!

Dacă durerea ta ar ţine, numai o clipă
N-ai lupta! Nu ai cunoaşte biruinţa
Ce poţi so ai prin jertfa Mea!
S-ar împlini visele tale,
Dar dorul Meu, s-ar spulbera!
N-as mai putea face din tine
O perlă în comoara Mea!

DECI, fiul Meu, mergi prin furtună
Gandind la zilele senine,
ŞTIIND că cel mai mare dar,
E să mă întalneşti pe Mine!!!
Chiar dacă nu găseşti răspuns
Şi viaţa-ţi pare asa nedreaptă,
Să-ţi aminteşti că sunt cu tine
Chiar şi atunci cănd spun: AŞTEAPTĂ!!"


Domnul Isus sa va binecuvanteze!




(dreptul de autor nu-mi aparține)

vineri, 16 aprilie 2010

muzica..

Dacă îți place muzica zgomotoasa..dacă asculți zi de zi muzică în căști, dacă admiri un instrument muzical.. nu înseamnă neapărat că iubești muzica.
Adevărații iubitori de muzică au iubit mai întâi de toate liniștea, și au prețuit-o mai presus de zgomot, pentru că din liniște izvorăsc adevăratele acorduri cristaline.
Silent is more musical than any song!:)

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Doamne...

liniștește-mi inima îngrijorată..

joi, 8 aprilie 2010

Maratonul tău..


Fiecare avem propriul nostru maraton, dar de multe ori nu știm cum să alergăm, de multe ori febra musculară ne doboară și ne lăsăm alergarea, ne dăm bătuți... Îți scriu ție, celui descurajat. Privește la Pavel în 1Corinteni 9:24-27.
Până nu auzi fluierul meciului nu s-a terminat. Și totuși s-ar putea să nu faci față. Dumnezeu nu te vrea pe banca de rezerve. Târăște-te pentru El,și pentru adevăr, până vei auzi fluierul final. Dumnezeu va fi la linia de sosire. Nu contează de vei ajunge în deșert fără apă la o căldură imensă. Ești singurul care-ți poți termina cursa. Continuă-ți maratonul!
Leagă-ți șiretele credinței și începe să alergi.Dacă ți se desfac pe drum, oprește-te , leagă-le la loc, strânge din dinți, ridică-te și continuă-ți maratonul!
Nu deznădăjdui și nu fii pesimist, eticheta valabilității tale să fie zâmbetul. Ține-ți fața în bătaia soarelui și nu vei putea să vezi umbrele. Oricât de infinită ți-ar părea cursa, ea are un capăt, un steag roșu fluturalnic care-ți va trece pe deasupra capului tău și o coardă de chitară albă pe care să-ți imprimi urma pașilor tăi.
Ai răbdare până la capăt, iar pe traseu presară sămânță și fulgi de iubire și iertare în buzunarele celorlalți alergători, în așa fel încât când vei fi pe podiumul învingătorilor să fii răsplătit cu cununa vieții veșnice pe care să o primești chiar din mâna Tatălui.

Nooni. (N.N.P.)

pe urmele iubirii..


După atâția ani,am pornit în căutarea iubirii. Am mers pe același drum presărat cu lacrimi amare și pătat cu picuri de iubire... Am călcat pe urmele pașilor Tăi,care au fost lăsați cu mii de ani înainte de-ai mei, am găsit fărâme din spinii care-Ți erau țesuți pe cap precum o coroană de trandafiri, am găsit dâre lăsate de acea cruce atât de grea, pe care însă Tu ai ales-o din dragoste pt mine. Am ajuns în acel strop de lumină, Golgota, în mijlocul tăcerii... unde doar cuiele mai scârțâiau batute-n pânzele trupului Tău. Acolo, in față cu adevărul pot să mă văd cum am strigat și eu să fii rastignit. Mă văd cum Ți-am sfâșiat hainele,iar pt cămașa Ta am tras la sorț și Tu Te-ai rugat: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” ... Mă zăresc cu lacrimi topite-n priviri cum Tu mi-ai spus că Ți-e sete și eu am pus intr-o ramură de isop un burete plin cu oțet și Ți-am dat să bei...

În ritmul sughițurilor plânsului meu, aud în ecou: „Eli,Eli, Lama Sabactani?” (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, Pentru ce M-ai părăsit?)

Ai fost părăsit pentru ca eu niciodată să nu fiu părăsită. Ai fost răstignit pentru ca eu să fiu iertată și să am viață.Ai fost zdrobit și disprețuit, pentru ca eu să învăț ce înseamnă iubirea.
Alerg cufundată în arta iubirii divine și ating crucea (vioara iubirii Tale pt mine), ating cuiele (fiorul sunetelor iubirii revărsate peste mine) și deasupra crucii, tau peste cuvintele scrise de Irod și scriu cu slove ce emană iubire: „Acesta este Isus, Împăratul meu.”
Doamne câtă iubire mi-ai arătat. Aș rămâne o viață întreagă urlând în acea dragoste deplină, să port crucea, deoarece crucea poartă, pe cei ce o poartă.
Aici la poalele grădinii Tale cu izvoare vii,am învățat să cred în iubire, chiar dacă mă sfărâmă.

DRAGOSTEA NU GREȘEȘTE NICIODATĂ ȚINTA!
P.S. : 1cross+3nails=4given !

Semnat: Nooni (N.N.P.)

sâmbătă, 3 aprilie 2010

obiectiv multicolor.


Orice obiectiv al unui aparat ascunde în spatele său un diamant cu suflare și cu propria lui poveste. Dar noi uităm, uităm că și aceștia sunt oameni cu punguța plină de sentimente; și încercăm să-i manipulăm, să ne folosim de ei, fără să știm că în mâna aceea care apasă pe buton este un dar de la Dumnezeu. Uităm și măcar să ne gândim că aceste raze sunt de fapt cele care strălucesc și nu doar blițul din mâna lor.
Pretindem că suntem oameni și nici măcar nu știm ce înseamnă aceasta. Ne gândim doar la corcodușele noastre, doar la sărut și despărțire.
Ne lăsăm să fim pozați doar în pozițiile plăcute, fără să arătăm vreo parte rea din noi, fără să ne dăm seama că de fapt aceasta este artificialitate. Fiecare din noi are un aparat foto al sufletului lui, dar cu toții ne străduim să ascundem, să rupem, să îngropăm acele poze negricioase, în care sufletul se zbătea în umbre. Îți propun de astăzi să faci un panou al sufletului tău și capsează-ți acolo toate pozițiile sufletului tău. Când e o umbră de fericire sau o umbrelă de râsete și veselie, dar și când e nor, valuri de disperare și munți de lacrimi. Afișează-ți pe acel panou și observă-ți sufletul; acela ești tu cu adevărat. În toate imaginile cu nuanțe de fericire poți observa cu ochiul liber că este o petală de urmă lăsată lângă tine, iar în cele întunecoase în care diafragma a luat-o razna și blițul nu-și avea rostul... în acelea, desenează o rază de lumină, pentru că aceea e nădejdea ta, nădejdea noastră... este prezentă, dar în acele imagini n-o poți observa doar dacă El te luminează.
Omule,cel cu obiectivul în mână. Tu, cel care îți lipești ochiul de obiectiv și ești etichetat în atâtea mii și mii de feluri. Nu te mai îngrijora de ceea ce izbește exteriorul tau, nu-ți mai pleca niciodată capul, ține-l ridicat și privește oamenii direct în ochi, în așa fel să poți să afirmi și tu ceea ce spunea si psalmistul: „Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei.” Ps. 101:3a
Dumnezeu te acceptă așa cum ești ca să te facă ceea ce trebuie să fii!

Nooni. (N.N.P.)

ăăă..nu știu


Nu știu de ce nu am scris aseară... probabil pentru că durerea-mi era prea mare și nu puteam să o aștern pe hârtie și ochii-mi erau prea storși precum lămâiile ca să mai zăresc vreo pată de lumină. Acum sunt aici,sub tăcerea lunii ale cărei pupile sunt îndreptate spre mine, lângă un acord de chitară auriu, încercând să-mi amintesc ceea ce de fapt vroiam să scriu.
Probabil dacă n-aș începe cu Dumnezeu alături m-aș pierde prin adâncituri. Inițial nu mai vroiam să-mi scriu stările inimii mele, știu ca prin asta îmi dezbrac sufletul și îmi dau măștile jos rând pe rând, dar știu că prin asta El mă întărește și-mi dă putere să înaintez.
...Îmi amintesc perfect seara trecută, eram în frig, lăcrimând din acele lacuri care par să nu mai sece, pe pervarz scurgându-se șiroaie,iar luna încruntată spre mine stătea. Bănuiam că acolo mi-e sfărșitul și m-am lăsat condusă de un suspin trântită pe pervarz, probabil nu eram conștientă, dar mai aveam puțin și cădeam. Să fi căzut mai mult decât eram?!
M-am trezit in zorii zilei cu soarele bătându-mi în geam și cerul de un albastru limpede de parcă-i venea să râdă. Luna disparuse.Nu mai era și-mi era așa de dor de ea...vroiam să-i cer iertare, vroiam să simt din nou suflarea-i dulce. Vremea s-a scurs atât de greu pe șiretul zilei,iar din cauza dorului meu de lună a trecut și mai greu. Totuși seara a venit din nou la mine și acum îmi zâmbește. Și cum aș putea să n-o iubesc? Cum aș putea sa nu-i iubesc lumina de ceară topită-n ochii mei? ... o iubesc, dar mai mult de atât îl iubesc pe Dumnezeu pentru că mi-o pictează-n priviri în fiecare seară. Te laud Domane, Te laud pentru minunatele comori care le descopăr în fiecare zi. Te laud precum mă îndeamnă și psalmistul.
„Lăudați pe Domnul!... lăudați-L în întinderea cerului,unde se arată puterea Lui. Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul!” Ps. 150

Semnat: Nooni (N.N.P.)

duminică, 28 martie 2010

Copil de ciocolată.


Ah, copil fugar prin astă lume... să traiești doar pentru umilire, pentru câțiva pași în noroi și să n-ai tu o speranță. Te privesc prin geamul acesta aburit de lacrimi, dar știu că nu sunt singura care te privește. Aș vrea să-ți strig, să-ți dau de știre că Isus te iubește, dar tu apleci capul și spui că ai tot auzit afirmația aceasta și te răzvrătești spunând că dacă te-ar fi iubit nu te-ar fi lăsat sa trăiești în noroiul acesta. Tu vrei să fi o lumină, dar ești plin de cioburi din cauza loviturilor ce le-ai primit din vârstă fragedă. Ah, copil iubit, și nu vezi tu că acest noroi este un har pe care l-ai primit, nu vezi tu câtă iubire ți s-a arătat chiar prin perlele ploii care se revarsă asupra ta. De ce ești atât de dezamăgit? Pentru că ochii oamenilor te privesc cu sulițele indreptate spre tine? Nu știi tu că esti ceea ce oamenii aruncă, dar Dumnezeu ridică? E persoana ta, nu pentru că asta scriu eu, ci pentru că Dumnezeu a scris deja asta. Și te mai intrebi dacă Dumnezeu chiar te iubește, când tu ești orfan in lumea aceasta? Îți las acest secret pe care și Isus l-a lăsat ucenicilor: „Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.”(Ioan 14:18) De ce nu ai puterea sa privești in sus? De ce nu îți ineci privirile în cer? Totuși cu capul aplecat auzi o voce în departare. Te apropii să percepi ceea ce spune: „O lavă de sânge ruginit s-a scurs pe cruce ca tu să exiști, și încerci de fapt să-ți bați joc de ceea ce înseamna viață. Pe o cruce,cuie ce-I suflau în durere, a stat ca o păpușă plină de ace pe masa unui prizonier psihopat. Plângea în hohote? Urla? Blestema în vorbe, în gând? ... Nu. Se ruga. Ca să fi iertat, ca să ai viață. Lumea îți oferă mucegai, Dumnezeu viață! Ce alegi?!” Cu capul vuind precum un vulcan îndraznești să faci ceea ce de atâta timp ai respins: să ridici privirea inmuiată spre cer și să te rogi, să capeți îndurare. Copil de ciocolată, Domnul te iartă și te ajută să fi Lumină,pentru că acum ești un fiu al Luminii! Și chiar dacă viața urmeaza să o traiești tot prin noroi, acum traiești fericit pentru că ai o comoară atât de prețioasa și o inimă cu aromă de Lumina, care nu vede niciodată umbrele. Copil iubit, păstrează-Ți sufletul în eternitatea Luminii!

Eu sunt Lumina,astfel El ne-a spus. Fii tu o lumină pe acest pământ, oricine să vină la Isus cel blând! Dar când pâlpâiește și se stinge chiar, vezi de-o îngrijește și-o aprinde iar! Steaua cea mai mică poate străluci, când amurgul pică toți o vor zări.

Semnat: Nooni. (N.N.P.)

miercuri, 24 martie 2010

Nuanță de gheață.


Sloi de gheață mi-s ochii... Te strig al meu Soare să vii să-i încălzești să-i dezgheți... să nu mai văd prin ei doar încețoșări, să Te pot vedea.
Tu vii, și nu mă uiți și iata cum prin dezghețarea lor obrajii mi-s scăldați în râuri sărate... Te iubesc al meu Soare.
Știu, sunt atâtea clipe când nu Te văd pentru că e morman de ceață-n jur și păianjenii îmi țes pânze adăncite-n priviri, dar Tu m-ai învațat să zâmbesc,
și zâmbesc, un zâmbet firav răsărit într-o grădină unde florile sunt țurțuri de gheață și iarba praf de cioburi uscate.. Credeam că-mi va degera zâmbetul
pe buze la priveliștea aceea tragic de rece, dar Tu ai cufundat-o in Lumina-Ți plăpândă...
Ah, cât de pierdută eram fără Tine, cât de mult mă zbăteam între acei spini de frică, cât de singură mă simțeam precum un tren lăsat în gară cu iarba
crescând până la sentimentele ruginelor de sub el, cât de mult mă apasa acea placă de ciment ascunsă pe trotuarul vieții mele... dar Tu ai venit mi-ai
înmuiat privirea-mi și-ai atârnat-o în cuier de cer, mi-ai netezit drumul cu spini și mi-ai purtat crucea așa cum ai spus,priveliștea aceea înghețată de
timp mi-ai transformat-o într-o scenă de ocean al iubirii,iar acea placă de ciment mi-ai modelat-o într-un album de fluturi vii.
Să trăiesc cu Tine e ca și cum aș merge pe un pod infinit, să vorbesc cu Tine e ca și cum mi-aș capsa cuvintele Tale de inimă, să alerg cu Tine e ca și
cum aș excalada pe șireturile vremii, să văd ca Tine este o fericire cu parfum de vis, să exist inseamnă să Te respir.
Îți spun: Să știi să traiești înseamnă să începi să-L porți pe Isus.

Semnat: Noni~ (N.N.P.)

luni, 22 martie 2010

Bibelouri



Pentru acele bibelouri mature jr.
M-am gândit mult înainte de a vă scrie vouă,știind ca sunteți foarte preciși și de aceea nu vreau să sparg cuvintele de foaie.
Ați fost și voi cândva pe pătura copilariei și fiecare purtați în buzunarul inimii un cufăr plin de amintiri.
Să crești in lumină divină, aproape de adevăr, legat de Iubire, nu toți acceptă.
Te răzvrătești și negi că există fericire, și așa trec filele anilor tăi, zbătându-te în marea aceea de minciuni pe care lumea incearcă să ți le bage în
gură, precum un medicament înghițit cu sila la toată amăraciunea ta. Totuși te trezești la un moment dat înecat în pustietatea ta și îți dai seama cât de mult te-ai lăsat dezamăgit de acele obiecte cu suflare ce se numesc oameni. Și zbătându-te într-o pată de culoare încerci să simulezi o credință,
pavându-ți cu izolare o pricepere de vorbe. Te plângi ca un melc în mijlocul autostrăzii în căutarea fericirii. Paralizat de gândul unei posibile decedari,
al unui pesimism incurabil, vei ajunge să culegi dispariția zâmbetului care fuge pe treptele trăirii tale. Nerealizând dragostea de Tată, scopul de a trăi,vei rămâne o jucărie zdrențuită în mâinile cui te-ai predat. Ce rost mai are să descoperi că viața e o scrisoare? Nici macar nu ai dorința de a afla expeditorul anonim.

Lipește-te de Cartea Vieții,nu de femei. Deschide ochii dacă încă mai speri să găsești vreodată cheia pentru ușa vieții. Renunță la alcool,tutun,droguri,
sau îți place mândria diavolului de a te vedea în lanțuri de ceară? Renunță la tine. Accepta-ți aerul, acceptă-L pe Dumnezeu.
Semnat: Noni~ (N.N.P.)

vineri, 12 martie 2010

Ascunde-mă în Tine.


Ascunde'mă în Tine, ascunde'mă în buzunar și lasă'mă să ruginesc acolo înecată în iubirea'Ți...capturată de acea iubire țesută într'o pânză eternă..Ascunde'mă,Tată, și păstrează'mă ca pe o petală în grădina Ta cu flori de sticlă.
Ah, Ava! Scoate'mă din sacoșa acestei lumi care îmi sparge inocența din ochi... Tată! Adâncește'mă înapoi în copilăria de ieri, căci azi cineva mi'a smuls o piatră atât de prețioasă a copilului din mine... șorțul umilinței mi l'a așternut drama de azi... soarele'l port în cârcă încercând să'l salvez să nu'i fie luat și lui inocența razelor palide...iar celelalte jucării le ascund sub haine,să nu'mi fie furate de acei oameni mai prefăcuți decât vestimentația lor,și le aud doar sunetele degerate sub palton...Alerg spre Tine cu buzunarele pline de cioburile inocenței ce mi'a mai ramas știu că mă primești așa cum sunt... Alerg spre Tine mutilat de lume... Alerg, pierzându'mă în tăcerea lacrimei... Alerg spre Tine, știu că Tu mă vei ridica ca pe o emblemă a pasiunii pt Adevăr... Alerg spre Tine și de departe zăresc avalanșa frumuseții brațelor Tale aruncate pe orizontul meu... strânsă acolo în mângâierea mânecilor Tale,simțind scârțâitul florilor de primavară invadându'mi sufletul,.. eram din nou copil... copil scăldat în uitarea spaimei copilăriei de ieri...
Păstrează'mă Doamne în plapuma'Ți de dragoste și crește'mă în eternitatea sunetului de iubire divină...
Sunt liberă!Pe aripile existenței Tale!

Semnat: no.ni~ (N.N.P.)

joi, 11 martie 2010

Crucea Ta- comoara mea


...mă crucifică din nou, mă taie în crucificări ca o lămâie în bucăți subțiri ca de sticlă, și'mi bate mii de cuie'n mâini (spărgându'mă în mii de cioburi,fără să fie conștienți), și atâtea pietrii sunt aruncate'n mine, cufundate în ființa'mi....
sunt atât de mototolită și atât de zdrobită... durerea'mi curge de la tâmple până la glezne,și ei nu au un gram de milă... Lumina o strig și parcă nu vrea să'mi răspundă... rămân fără putere , dar totuși sunt conștientă că Lumina încă mai privește spre mine, dar nu satisfăcută de ceea ce mi se întâmplă (ca oamenii aceia pictați în egoism) Ah Dulce Lumină, privești spre mine cu lacrimi prăfuite în ochi, dorind să strivești pe cei ce mă doboară.. dar n'o face pt că asta m'ar durea și mai mult...mă privește șoptindu'mi fărâme de Adevăr, dar eu rămân fără putere și nu'nțeleg ce'mi spune...simțeam că mă duc, și mă gândeam la fericirea pe care atâtea persoane minunate mi'au dorit'o, și nu am aflat'o niciodată... ah, fericirea aceea... în care doream să mă înec..., știam că fericirea mea era lacul acela de Lumină care stătea și doar mă privea... Da, stiu, eu am ales calea aceasta dureroasă și grea, dar care îmi aduce cele mai mari petale de fericire, și privesc la fericirea oamenilor printr'un parbriz prăfuit... și îmi dau seama cât este de trecătoare ...cât sunt de fericiți acești gândaci care mănâncă din pământ zilnic... Eu am ales crucea și cuiele pe care le'a ales și Isus.. Crucea- brațe calde la apus firav.. Cuiele- ploaie ștearsă imprimată pe suflet... Sângele scurs - bălți de dragoste abruptă...... acum pot să înțeleg acel adevăr șoptit : "Tu ești spartă și remodelată în ochi de Tată!"

no.ni~ (N.N.P.)

miercuri, 10 martie 2010

Ochii...



Ochii, cristale de iubire dăruite de Tata.
Ochii, porțile care se deschid inainte de zori.
Ochii, acele raze de soare cu mâneci lungi
Ochii, ferestrele cu un soare veșnic
Ochii, obloane sparte în mii de cioburi la fiecare lacrimă picantă
Ochii, oglinzi multicolore ce reflectă inima
Ochii, acele guri care mănâncă zilnic din cer
Ochii, lumânări cu priveliște de stele.
Ochii, globuri care împodobesc bradul trupului
Ochii, băncile care privesc tot timpul și în fața cărora mii de persoane se opresc și șed:)
Ochii, secretele care n'au înteles
Ochii, acele scoici desenate în carouri
Ochii, tobele care fredonează fericire.
Ochii, petale de praf transpirate.
Ochii, ziduri ale inocenței ciuruite de mitralierele secolului de acum.
Ochii, buzunare care adâncesc comori.
Ochii, nasturi în formă de șoapte
Ochii, acele pervarzuri care privesc umbre
Ochii, frunze în zarea cărora de atatea ori a fost fum și furtună...
Ochii, capodopere pe care lumea încearcă să le fure
Ochii, acele scene care atunci când tragi cortina nu mai rămâne nimic
Ochii, cufere care păstrează noiane de amintiri dincolo de vremuri
Ochii, acele flori care nu se veștejesc
Ochii, acei bocanci plini de noroi când inima zbiară
Ochii, acele note pe care nu le poți smulge din melodie
Ochii, acele izvoare însetate după apă divină
Ochii, acele lacuri speriate ce nu seacă.
Ochii, bucățele de ciocolată modelate în forma unor mere de lumină.
Ochii, flori de sticlă care sfarmă adevărul
Ochii, acei păienjeni peste care adesea ning încețoșări.
Ochii... acele daruri țesute într'o pânză pe chip, de Creator!
Prețuiește'i cât ii mai ai,doar cu ei poți vedea Lumina!
"Give me your eyes for just one second
Give me your eyes so i can see
Everything that i keep missing..."


no.ni~

joi, 4 martie 2010

Rani.


Adeseori cand iti simti ranile atat de dureroase,precum niste sabii infipte in strafundurile sufletului tau,cand iti simti ca inima ti'e sparta in mii si mii de tandari, de parca inima iti era o papusa de portelan si din greseala a cazut pe jos, calcata in picioare de toti,spargandu'se in multe,multe cioburi...

Atunci cand tuturor celor din jur le este teama sa se apropie de tine din cauza infatisarii inimii tale atat de transfigurate...

Atunci cand esti strans in labirintul vinovatiei, si te zbati ca un peste pe uscat...

Atunci cand nu mai ramai cu nimic si durerile ranilor te pun pe o cruce a greselilor tale,unde te rastignesti tu insuti pentru ca nu te poti ierta...

Vino la crucea lui Isus, El te iarta de tot ce ai facut rau, doar sa vii la El asa cum esti...

Vino la El cu miile de bucatele de foi ale sufletului pe care vantul le sufla dintr'o parte in alta...

Vino chiar daca nu mai ai nimic...

Vino, El te cheama... Oita pierduta, Bunul tau Pastor te cauta...

Oricat ai incerca sa iti ascunzi ranile, sa le dai cu fard in nestire, oricat de mult fond de ten ai pune pe vanatai,si oricat de mult te'ai stradui sa schitezi cu un creion un zambet, durerile raman si niciodata nu vei fi in stare sa ascunzi ranile de tot, pentru ca Isus iti cunoaste inima intreaga... Las'o in mana Lui sa o bandajeze si sa o ingrijeasca El, caci El e Medicul Suprem. Isus a spus: "Nu te teme,crede numai, si va fi tamaduita" si "Iertate iti sunt pacatele!"

Cu siguranta nu te va lasa sa pleci acasa asa cum ai venit, iti sopteste: "credinta ta te'a mantuit; du'te in pace".
Vino acum la El si nu mai amana!

El e singura speranta celui fara de speranta!




no.ni

miercuri, 3 martie 2010

Pentru ca te iubesc.


Pentru ca te iubesc cu o iubire vesnica!

Eu.. din nou stransa aici, intre 4 pereti si am impresia ca acesti pereti imi fura tot aerul si nu mai pot respira, totusi respir. Imi simt rasuflarile atat de greoaie si apasate si oftarile atat de dese... imi simt stelutele siroaie ce'mi curg pe obraz in nestire, dar stiu ca in adanca iarna a singuratatii ce o simt in mine, stiu ca exista un Soare care imi zambeste si imi spune in fiecare clipa cat de mult ma iubeste... ma iubeste atat de mult, si ce sunt eu sa ma iubeasca atat de mult? Ah, cum as putea sa nu'L iubesc? , cand in fiecare zori de zi El imi asterne o raza calda pe frunte, iar in fiecare miez de noapte ma incalzeste la pieptul Sau... Atunci cand zgribulesc pe cale, El ma acopera cu o patura de caldura si ma ridica si ma ajuta sa merg inainte... Imi este aproape si nicicand singura nu ma lasa. Imi aseaza luna la fereastra inimii mele si cand privesc spre ea simt ca ma inec in lumina dulce care o emana.... Ma iubeste atat de mult incat imi transforma acesti 4 pereti intre care ma aflu acum, in nori de puf de papadie pe care ma las sa plutesc sub o ploaie de stele de miere ce curge deasupra capului meu.

Ce clipe minunate sunt cele petrecute cu Iubitul sufletului meu! Si cum as putea sa nu'L iubesc, cand Il simt atat de aproape? Cand si strigatul meu mut il aude si imi raspunde muntelui de urlete in cele mai minunate feluri... si stiu nicicand nu ma va lasa sa ma usuc ca o coaja de portocala, de ce? El mi'a raspuns cu o voce plina de lumina: "De aceea, pentru ca ai pret in ochii Mei,pentru ca esti pretuit si te iubesc" (Isaia 43:4)

Multumesc Parinte pentru toate acordurile de ras cristalin, dar si pentru stelutele inghetate pe obraz... Iti multumesc Parintele meu, Iti multumesc!

no.ni