Sloi de gheață mi-s ochii... Te strig al meu Soare să vii să-i încălzești să-i dezgheți... să nu mai văd prin ei doar încețoșări, să Te pot vedea.
Tu vii, și nu mă uiți și iata cum prin dezghețarea lor obrajii mi-s scăldați în râuri sărate... Te iubesc al meu Soare.
Știu, sunt atâtea clipe când nu Te văd pentru că e morman de ceață-n jur și păianjenii îmi țes pânze adăncite-n priviri, dar Tu m-ai învațat să zâmbesc,
și zâmbesc, un zâmbet firav răsărit într-o grădină unde florile sunt țurțuri de gheață și iarba praf de cioburi uscate.. Credeam că-mi va degera zâmbetul
pe buze la priveliștea aceea tragic de rece, dar Tu ai cufundat-o in Lumina-Ți plăpândă...
Ah, cât de pierdută eram fără Tine, cât de mult mă zbăteam între acei spini de frică, cât de singură mă simțeam precum un tren lăsat în gară cu iarba
crescând până la sentimentele ruginelor de sub el, cât de mult mă apasa acea placă de ciment ascunsă pe trotuarul vieții mele... dar Tu ai venit mi-ai
înmuiat privirea-mi și-ai atârnat-o în cuier de cer, mi-ai netezit drumul cu spini și mi-ai purtat crucea așa cum ai spus,priveliștea aceea înghețată de
timp mi-ai transformat-o într-o scenă de ocean al iubirii,iar acea placă de ciment mi-ai modelat-o într-un album de fluturi vii.
Să trăiesc cu Tine e ca și cum aș merge pe un pod infinit, să vorbesc cu Tine e ca și cum mi-aș capsa cuvintele Tale de inimă, să alerg cu Tine e ca și
cum aș excalada pe șireturile vremii, să văd ca Tine este o fericire cu parfum de vis, să exist inseamnă să Te respir.
Îți spun: Să știi să traiești înseamnă să începi să-L porți pe Isus.
Semnat: Noni~ (N.N.P.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu