Ah, copil fugar prin astă lume... să traiești doar pentru umilire, pentru câțiva pași în noroi și să n-ai tu o speranță. Te privesc prin geamul acesta aburit de lacrimi, dar știu că nu sunt singura care te privește. Aș vrea să-ți strig, să-ți dau de știre că Isus te iubește, dar tu apleci capul și spui că ai tot auzit afirmația aceasta și te răzvrătești spunând că dacă te-ar fi iubit nu te-ar fi lăsat sa trăiești în noroiul acesta. Tu vrei să fi o lumină, dar ești plin de cioburi din cauza loviturilor ce le-ai primit din vârstă fragedă. Ah, copil iubit, și nu vezi tu că acest noroi este un har pe care l-ai primit, nu vezi tu câtă iubire ți s-a arătat chiar prin perlele ploii care se revarsă asupra ta. De ce ești atât de dezamăgit? Pentru că ochii oamenilor te privesc cu sulițele indreptate spre tine? Nu știi tu că esti ceea ce oamenii aruncă, dar Dumnezeu ridică? E persoana ta, nu pentru că asta scriu eu, ci pentru că Dumnezeu a scris deja asta. Și te mai intrebi dacă Dumnezeu chiar te iubește, când tu ești orfan in lumea aceasta? Îți las acest secret pe care și Isus l-a lăsat ucenicilor: „Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.”(Ioan 14:18) De ce nu ai puterea sa privești in sus? De ce nu îți ineci privirile în cer? Totuși cu capul aplecat auzi o voce în departare. Te apropii să percepi ceea ce spune: „O lavă de sânge ruginit s-a scurs pe cruce ca tu să exiști, și încerci de fapt să-ți bați joc de ceea ce înseamna viață. Pe o cruce,cuie ce-I suflau în durere, a stat ca o păpușă plină de ace pe masa unui prizonier psihopat. Plângea în hohote? Urla? Blestema în vorbe, în gând? ... Nu. Se ruga. Ca să fi iertat, ca să ai viață. Lumea îți oferă mucegai, Dumnezeu viață! Ce alegi?!” Cu capul vuind precum un vulcan îndraznești să faci ceea ce de atâta timp ai respins: să ridici privirea inmuiată spre cer și să te rogi, să capeți îndurare. Copil de ciocolată, Domnul te iartă și te ajută să fi Lumină,pentru că acum ești un fiu al Luminii! Și chiar dacă viața urmeaza să o traiești tot prin noroi, acum traiești fericit pentru că ai o comoară atât de prețioasa și o inimă cu aromă de Lumina, care nu vede niciodată umbrele. Copil iubit, păstrează-Ți sufletul în eternitatea Luminii!
Eu sunt Lumina,astfel El ne-a spus. Fii tu o lumină pe acest pământ, oricine să vină la Isus cel blând! Dar când pâlpâiește și se stinge chiar, vezi de-o îngrijește și-o aprinde iar! Steaua cea mai mică poate străluci, când amurgul pică toți o vor zări.
Semnat: Nooni. (N.N.P.)
:*
RăspundețiȘtergere