duminică, 30 mai 2010

rain..



pentru cei iubitori de ploaie care mă însoțesc:)

joi, 27 mai 2010

durere.

Afara ploua cu picuri mici de plumb
Si te apasa cu greu pe a ta fata
Dar tu stai singura pe drum
Si de nimic nu iti mai pasa

Asteptai cu nerabdare vara
Cu al ei alai de flori si soare
Dar supararea ti-a umplut fata
Si bucuria din tine moare

Incerci s-ascunzi a ta durere
C-un zambet cald imbietor
Ce miroase a parfum de mere
c-un un vierme mic, apasator

La toti ne spui ca este bine
Te ascunzi singura plangand
Iar viermele n-a murit din tine
Si pistrui mereu raman...

by: Cretzu (Bogdan Adrian Răduț)

Mulțumesc!:)

luni, 24 mai 2010

Tercer Cielo- Mi Ultimo Día



pentru că piesa spune mai mult decât cuvintele:)

duminică, 23 mai 2010

dragoste


Ușa a fost trântită. Respingerea mi-a fost șoptită printr-o ureche a durerii. Vântul îmi înfiora sufletul tremurând. M-am așezat din nou pe acel petec de asfalt brăzdat de traumele trecutului meu. Mi-am lipit sufletul limpede de trotuar pentru a șopti un clinchet de rugăciune..
„Salvatorule, te rog ia-mă de mână... Dă-mi putere să iert orice ușă trântită în fața mea, orice respingere, orice coșmar ce se petrece sub ochii mei. Tată eu vreau să iubesc acolo unde urme de pumni se lasă, acolo unde spaime de moarte sunt... vreau să iubesc pentru că Tu m-ai învățat să iubesc, iar Tu ești dragoste. Doamne fă-mă o unealtă a iubirii Tale, o vioară a orchestrei Tale unde acordurile transpiră in vibrațiile dragostei..”
O mână se așterne pe creștetul capului meu. Ridic ochii,iar în privirile cenușii dinaintea mea erau lacrimi in clocot. Abia m-am dezmeticit din amorțeala frigului, când am văzut clar că persoana era una și aceeași cu cea care mi-a închis ușa. M-a cuprins într-o îmbrățișare pentru câteva momente de grație. Mai apoi mi-a povestit ce se întâmplase, cum Domnul îi schimba-se viața.. Din tot ceea ce mi-a povestit am realizat că nu putem trăi fără dragoste, fără Dumnezeu... Fără DRAGOSTE viața n-ar mai fi!

p.s. prin acest post vreau să mulțumesc tuturor celor care mi-au adus puține raze în clipele de durere:), mulțumesc binecuvântații Tatălui!:)
nooni.

joi, 22 aprilie 2010

Păpădii luminoase




Nu înțeleg... de ce în mijlocul primăverii, sania mea este scoasă afară, stând în bătaia soarelui și ascultând acordurile păsărelelor... Aș putea să-mi asortez inima cu un deal înlemnit de zăpadă... unde săniuțele zburdă ca la ele acasă, iar alunecările lor mă tocesc precum o stafidă. Aș vrea să răsar precum o păpădie, dar bocancii prea groși ai săniuțelor îmi zdrobesc aripile petalelor mele, și rădăcina pierzându-se în adâncuri. Lipsită de valoare și speranță, păpădia sufletului meu este pierdută și uitată în carourile acestei lumi. Dar, iat-o răsărită în vârful muntelui de spini, zâmbind în felul ei drăgălaș... Acolo unde nici un om rău nu ar putea-o zdrobi vreodată, călcând-o fără să-i vadă culoarea, acolo singuratică scoțând zgomote asurzitor de mute. Acolo, în mijlocul văilor prăfuite de spaime, un Om se apropie de ea, o privește cu lacrimi uscate în ochi, șoptindu-i: „Pentru tine am făcut-o, pentru tine am urcat acest deal dureros, pentru tine am suportat spinii agățându-mi-se de lumina vieții Mele, pentru tine am ajuns până aici, pentru că te-am văzut rănită, ciuruită de talpele atâtor nervi, pentru că te-am văzut spartă, scurgându-ți-se întreaga ta dragoste lăsând urme printre spini... și pentru că te iubesc și am venit să te ridic, să te smulg din degetele atâtor oameni care s-au jucat cu tine cum au vrut. Vreau să te fac o coroană pe care să o port pe cap, pentru că ești prețuită și în ochii Mei ești un diamant fără asemănare!”

Te-ai gândit vreodată să prețuiești și cele mai mici păpădii? Eu vreau să încep de azi să privesc cu inima. Ce este esențial este invizibil ochiului. Privește cu inima și poți asemăna păpădiile cu acel soare plin de lumină ce are întotdeauna ușa larg deschisă pentru tine!

nooni. (N.N.P.)

duminică, 18 aprilie 2010

Asteapta!










“Asteptarea celor neprihaniti nu va fi decat bucurie... ” - Proverbele 10:28


Te-am strigat cu disperare,
Cu-nfrigurare şi plangand.
Am auzit o voce blandă
şi iubitoare răspunzand.
Te-am rugat să-mi dai lumină
Călăuzire înţeleaptă,
Cu nesfarşită bunătate
Mi-ai spus doar atat: AŞTEAPTĂ!

S-aştept? Ce să aştept? De ce?
Stăteam înfrant şi rătăcit.
Oare e mana Ta prea scurtă?
Urechea Ta n-a auzit?
Pe genunchi ... a catea oară?
Te-am implorat un semn să-mi dai..
Vreau un răspuns la rugăciune!
Spune-mi "mergi" sau spune-mi "stai"!

Mai invatat să vin la Tine !
Să cer, să cred ca voi primi!
Ai promis că eşti cu mine
Că mă ajuţi oriunde-aş fi!
Dar mă simţeam pierdut şi singur,
strigam ... Tu răspundeai în şoaptă
Cu dragoste şi cu blandete:
"Copilul meu iubit, AŞTEAPTĂ!"

Eram dezamăgit şi totul mi se părea cumplit, nedrept
Priveam spre cer cu neputinţă.
Să mai aştept? Ce sa astept?
Atunci ai coborat la mine si m-ai privit în ochi…plangeai.
Mi-ai spus: "Doreai un semn?
O voce? Asta e tot ce îţi doreai?

Aş fi putut să clatin munţii
Să-ntunec soarele pe cer!
Aş fi putut s-aprind văzduhul!
Să înviez pe cei ce pier!
Dacă ţi-as arăta întruna
Ce să alegi, să-ţi fie bine
Tu ai avea răspuns la toate
DAR ... nu m-ai întalni pe Mine!

Nu ai putea să simţi iubirea
Cu care-i incojor pe sfinţi.
Nu ai putea primi puterea
Ce-o dau celor înfranţi!
N-ai aştepta tăcut o raza
S-alunge norii disperării!
Nu ai simţii odihna sfîntă
Venită-n urma încercării!

N-ai ştii să umbli prin credinţă!
Nu m-ai vedea că-s lîngă tine!
Inima ta cea zbuciumată
Nu s-ar mai odihni în Mine!
Nu ai cunoaşte revărsarea
Iubirii Mele pe deplin,
Cînd Duhul Sfînt îţi umple viaţa
Cu pace şi cu Har divin!

Dacă durerea ta ar ţine, numai o clipă
N-ai lupta! Nu ai cunoaşte biruinţa
Ce poţi so ai prin jertfa Mea!
S-ar împlini visele tale,
Dar dorul Meu, s-ar spulbera!
N-as mai putea face din tine
O perlă în comoara Mea!

DECI, fiul Meu, mergi prin furtună
Gandind la zilele senine,
ŞTIIND că cel mai mare dar,
E să mă întalneşti pe Mine!!!
Chiar dacă nu găseşti răspuns
Şi viaţa-ţi pare asa nedreaptă,
Să-ţi aminteşti că sunt cu tine
Chiar şi atunci cănd spun: AŞTEAPTĂ!!"


Domnul Isus sa va binecuvanteze!




(dreptul de autor nu-mi aparține)

vineri, 16 aprilie 2010

muzica..

Dacă îți place muzica zgomotoasa..dacă asculți zi de zi muzică în căști, dacă admiri un instrument muzical.. nu înseamnă neapărat că iubești muzica.
Adevărații iubitori de muzică au iubit mai întâi de toate liniștea, și au prețuit-o mai presus de zgomot, pentru că din liniște izvorăsc adevăratele acorduri cristaline.
Silent is more musical than any song!:)

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Doamne...

liniștește-mi inima îngrijorată..

joi, 8 aprilie 2010

Maratonul tău..


Fiecare avem propriul nostru maraton, dar de multe ori nu știm cum să alergăm, de multe ori febra musculară ne doboară și ne lăsăm alergarea, ne dăm bătuți... Îți scriu ție, celui descurajat. Privește la Pavel în 1Corinteni 9:24-27.
Până nu auzi fluierul meciului nu s-a terminat. Și totuși s-ar putea să nu faci față. Dumnezeu nu te vrea pe banca de rezerve. Târăște-te pentru El,și pentru adevăr, până vei auzi fluierul final. Dumnezeu va fi la linia de sosire. Nu contează de vei ajunge în deșert fără apă la o căldură imensă. Ești singurul care-ți poți termina cursa. Continuă-ți maratonul!
Leagă-ți șiretele credinței și începe să alergi.Dacă ți se desfac pe drum, oprește-te , leagă-le la loc, strânge din dinți, ridică-te și continuă-ți maratonul!
Nu deznădăjdui și nu fii pesimist, eticheta valabilității tale să fie zâmbetul. Ține-ți fața în bătaia soarelui și nu vei putea să vezi umbrele. Oricât de infinită ți-ar părea cursa, ea are un capăt, un steag roșu fluturalnic care-ți va trece pe deasupra capului tău și o coardă de chitară albă pe care să-ți imprimi urma pașilor tăi.
Ai răbdare până la capăt, iar pe traseu presară sămânță și fulgi de iubire și iertare în buzunarele celorlalți alergători, în așa fel încât când vei fi pe podiumul învingătorilor să fii răsplătit cu cununa vieții veșnice pe care să o primești chiar din mâna Tatălui.

Nooni. (N.N.P.)