Primul pas în zbor.

M-am trezit în brațele Tale, am fost prinsă în răsăritul Tău divin, binecuvântată cu o furtună de diamante și cu un surâs etern.
Am fost așezată în rândurile fluturilor albi, ce tocmai își primeau aripioarele, începându-și zborul spre veșnicie,
cu sacoșa plină de un dor ceresc, iar pijamalele acestui veac aruncate in urmă. Deveneam copiii de Dumnezeu, Tatăl recunoscându-ne,spălându-ne ca să nu murim.
Chiar dacă până la această zi ne-am chinuit să zburăm, zbătându-ne ca un cocoș și urlând în neputința noastră un continuu „cucuriguu”.
Astăzi 50 de fluturi albi au primit aripi, au început o viață de zbor. Au stat gata, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, încălțați cu râvna Evangheliei păcii, luând scutul credinței, coiful mântuirii, sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu și alte accesorii precum: bucuria, pacea, îndelunga răbdare, credincioșia, blândețea, facerea de bine și înfrânarea poftelor. Așteptând cu nerăbdare chemarea Tatălui, să ajungem în casa cerească, să căpătăm cununa.
„Vă îndemn, dar fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.”(Romani 12:1a)
Fluturașilor, rămâneți pe cale! Și „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea pe care o dă credința, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiți tari în nădejde!” (Romani 15:13)
Zburaaați!!! :)

P.S. este vorba de 13 iunie 2010

noni.