O furtună de raze de soare îmi curg pe obraz, și-un ursuleț rupt din soare a fost trimis să meșterească în inima-mi de jar. Începe o nouă schimbare și de departe îi simt mirosul cel greu, dar știu la capăt totul va fi bine. Fi cu mine acum, să pot înainta!
De azi înainte transparența e țelul meu... diezii și bemolii din grădină, acordându-mi sufletul într-o gamă eternă. Catifeaua tivită în orizont să-mi fie oglinda sufletului, iar zâmbetul inimii mele să fie cu dinți albaștrii rupți din cer, luminoși și calzi. Mâneci încovoiate îmi șterg valurile din ochi și mâna Ta de Tată îmi colorează inima în tonuri primăvăratice. Voi lupta pentru sufletul meu stins, doar Tu-l poți aprinde iar..
Tu vezi cât de astupată sunt de toate mahramele întunecoase, încât nu mai pot vedea. Ah, de m-ai vindeca și pe mine cum L-ai vindecat pe orbul Bartimeu cu mii de ani înainte... Ascultă-mă „Fiul lui David, ai milă de mine!”.. Rabuni, sunt oarbă de atâta durere, vreau să-mi capăt vederea, atinge-Te de ochii inimii mele și dă-le vederea... să vadă ceea ce atâta timp a fost ascuns, să vadă minunățiile după care inima-mi tânjea atât de mult, însă eu i-am înecat acest dor în tăcere. Tată, deschide Tu acest lacăt, să iasă inima la viață, să respire, să te vadă, să vadă cu adevărat... dar mai mult de-atât să lumineze!
Vino și tu împreună cu mine să fim pentru cei din jur lumini!
„Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte, nu pooate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:14-16)
... iar lumina ta să fie sfântul Cuvânt.
Nooni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu