Isus S-a dus la Muntele Maslinilor. Dar dis-de-dimineata a venit din nou in Templu; si tot norodul a venit la El. Pe cand sedea jos si-i invata, carturarii si fariseii I-au adus o femeie prinsa in adulter. Au pus-o in mijlocul lor.
"Invatatorule", I-au zis ei, "femeia aceasta a fost prinsa chiar cand preacurvea. Moise, in Lege, ne porunceste sa ucidem cu pietre pe astfel de femei. Tu, deci, ce zici?"
Isus S-a plecat jos, si scria ceva pe pamant. Fiindca ei nu incetau sa-L intrebe, El S-a ridicat, si le-a zis, "Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra in ea".
Apoi S-a plecat iarasi si scria ceva pe pamant. Cand au auzit cuvintele acelea, au iesit unul cate unul, incepand de la cei mai batrani, lasandu-L pe Isus singur cu femeia.
Femeia statea singura, tremurand, in fata omului care acum se ridicase in picioare.
"Unde au plecat cu totii?", a intrebat-o El, zambind. "Nu te-a condamnat nimeni?"
"Nu", sopti ea, privind in jos. "Nimeni, Doamne."
"El ii ridica barbia. "Nici Eu nu te condamn", ii zise El cu un zambet bland.
Apoi deveni serios si-i vorbi ca un parinte care-si disciplineaza copilul. "Acum du-te si sa nu mai pacatuiesti."
Ea incepu sa planga, nu de rusine, ca mai inainte, ci de usurare. El o salvase de la moarte. Si-i daduse inapoi ceea ce-i furasera ceilalti. Ii parea rau, teribil de rau. Gasise in cele din urma pe Cineva care luase asupra Lui durerea ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu