God uses little things!

Cantecul credinciosiei

La orizont, prin vant si ceata se apropie incetisor doua picioare trudite si prafuite de la un drum lung. Fiinta aceasta, framantata, priveste de departe, de pe-un munte inalt, la vechea ei casa... la vremurile de odinioara. Lasandu-si jos mahrama de un roz pal ce-i ascundea conturul fetei, putea acum sa simta adierea mirosului de acasa.

Fata ei, brazdata de lacrimi, inca mai emana farmecul unei frumuseti nu demult apuse. In ochii ei se poate citi o dragoste eterna, desi acesti ochi au fost acoperiti de multa durere. Acum, pierduta in ganduri si in umilinta, se intoarce pe acelasi drum pe care odinioara plecase: o tanara fericita de o frumusete miraculoasa si increzatoare intr-un Dumnezeu Atotputernic, cu un viitor mare inainte, de mana cu sotul ei si cu doua comori in spate (fii sai), iar in piept purta un cufar plin de vise si sperante.

Insa acum se intoarce cu mainile goale, fara cei dragi, fara vise, fara planuri de viitor, fara zambet. Tot ce a avut a pierdut, totul s-a destramat. Numele ei, de o rezonanta divina: Naomi (Placuta), inca mai avea mici amprente asupra sa, insa acum se intoarce cu un alt nume: Amaraciune (Mara). Credinta ii este zdruncinata. Speranta nu mai are, insa in urma ei doua umbre zbuciumate alearga. Sunt nurorile sale: Rut si Orpa, care alearga plangand spre ea, nevrand sa o paraseasca. Imbratisand-o, amandoua i-au promis cu sinceritate ca o vor insoti, dar Naomi ca o mama buna ce isi iubeste fiicele, le sfatuieste sa se intoarca fiecare la casa parintilor lor. Orpa asculta de sfatul acesta si se ridica increzatoare, desi cu inima sfasiata. Dupa ce o saruta pe Naomi, se intoarce in graba la poporul sau si la obiceiurile de dinainte.

Rut insa nu se da batuta. Isi dovedeste credinciosia fata de soacra ei si fata de Dumnezeul ce il descoperise in familia Naomei, renuntand la vechii ei idoli, la vechiul ei stil de viata, la parinti si la prieteni, urmand-o orbeste pe Naomi. Rut rosteste cu buzele tremurande un legamant cu un ecou vesnic: "Incotro vei merge tu, voi merge si eu, unde vei locui tu, voi locui si eu, poporul tau va fi si poporul meu si Dumnezeul tau va fi si Dumnezeul meu. Unde vei muri tu, voi muri si eu si voi fi ingropata acolo. Faca-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu ma va desparti de tine decat moartea." Astfel cele doua femei pasesc impreuna ajungand la Casa Painii (Bethleem).

Aici, pe un ogor de aur, plin de grau sclipitor, pasii obositi si timizi ai lui Rut se intalnesc cu pasii impodobiti de diamante ai lui Boaz, iar peste privirile lor adierea unei mari binecuvantari ceresti se revarsa. Apucand-o de mana pe ea, cea a carei privire il fermecase, Boaz ii promite ca se va ingriji de ea si de soacra ei chiar daca l-ar costa viata.

Devotamentul si ascultarea lor fata de Dumnezeu, ii conduc pe cei doi in fata legamantului casatoriei.

Nu dupa mult timp, Dumnezeu a binecuvantat buzunarul inimii lui Naomi, si-l umplu de zambete si de lacrimi de bucurie, tinand in brate primul ei nepotel, Obed.

Naomi se bucura de o batranete fericita alaturi de familia lui Rut, nestiind ca viata ei ar avea vreo insemnatate. Insa Dumnezeu a avut pregatit un plan mult mai maret si astfel Obed la randul sau a nascut un fiu pe nume Isai, care a fost tatal regelui David.

Asadar, chiar si atunci cand esti sarac si simti ca nu mai ai nici o valoare (nici in ochii tai, nici in ochii intregii lumi), chiar in acele momente si nu numai, sa stii ca AI VALOARE IN OCHII LUI DUMNEZEU si viata ta este scumpa inaintea Sa, intrucat este gata sa dea popoare pentru viata ta si mai mult de atat si-a dat singurul sau Fiu la moarte pentru tine! Si ce altceva ar mai avea nevoie sufletul omului, decat sa stie ca e iubit chiar si atunci cand o merita cel mai putin?

Credinciosia Lui nu va pieri niciodata, iar cantecul acesta este asa de dulce!

Naomi M.

Insetat

Psalmul 63
[Un psalm al lui David. Facut cand era in pustia lui Iuda]

Dumnezeule, Tu esti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Imi inseteaza sufletul dupa Tine, imi tanjeste trupul dupa Tine, intr-un pamant sec, uscat si fara apa.
Asa Te privesc eu in locasul cel sfant, ca sa-Ti vad puterea si slava. Fiindca bunatatea Ta pretuieste mai mult decat viata, de aceea buzele mele canta laudele Tale.
Te voi binecuvanta, deci, toata viata mea, si in Numele Tau imi voi ridica mainile.
Mi se satura sufletul ca de niste bucate grase si miezoase, si gura mea Te lauda cu strigate de bucurie pe buze, cand mi-aduc aminte de Tine in asternutul meu, si cand ma gandesc la Tine in timpul privegherilor noptii.
Caci Tu esti ajutorul meu, si sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.
Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta ma sprijineste. Dar cei ce cauta sa-mi ia viata, se vor duce in adancimile pamantului; vor fi dati prada sabiei, vor fi prada sacalilor.
Dar imparatul se va bucura in Dumnezeu; oricine jura pe El se va fali, caci va astupa gura mincinosilor.

Sa fii o roza!

NU este nimic mai pretios si mai adevarat decat sa fi o roza in gradina vesnicului Imparat!
Cand va veni pe norii cerului, El Insusi va trece prin dreptul fiecarei flori, si cele care vor ramane inflorite pana la venirea Sa, pe acelea le va lua pe bratele Sale si le va duce in fericire.

Vom invia!

Acolo sus, pe un deal indepartat Iubirea se inalta tintuita in umilinta. Mielul lui Dumnezeu a avut un mesaj deosebit pentru toti cei ce Il urmau in acele momente de dragoste sublima si pentru noi cei ce Il urmam si astazi.

"Fii Tatalui Meu, lungiti-va ca si Mine ca sa luati chinul lumii si dispretul ei. Daca vreti sa dobanditi putere dumnezeiasca, rastigniti-va membrele ca si dusmanii si prietenii sa poata bate in ele cuie ascutite. Purtati cununa de spini, pana cand fata voastra se va umple de sange, aruncati hainele voastre inaintea privirilor batjocoritoare ale pacatului. Gandeasca dusmanii ca v-au chinuit, ucis si ingropat, ca v-au sters de pe fata pamantului... Atunci veti invia, o, fii ai parintelui Meu, veti invia pe aripile zorilor, plini de putere, de putere vie, vesnica si nebiruita!
Toata lumea va fi la picioarele voastre, inaintea voastra se vor deschide cerurile!
Tot universul va repeta numele voastre, si istoria credintei voastre!" Cete nenumarate de ingeri se vor bucura de slava voastra!
Caci din aceasta zi, in vecii vecilor, Eu si acei pe care ii numesc ai Mei vom preface moartea in viata, iar viata vremelnica in viata vesnica!"
...eu prin Mielul lui Dumnezeu, cel rastignit si inviat si prin dragostea Sa sublima aratata pe cruce, sunt ceea ce am fost, ceea ce sunt si ceea ce voi fi in vesnicii!

O ultima scrisoare

Azi, scriu o ultima scrisoare, maine am sa va las in lumea voastra fara iubire, fara libertate si fara fericire. Eu am avut parte de tot ce am vrut, painea dragostei nu mi-a lipsit de pe masa, paharul iertarii l-am inchinat oricarui mi-a gresit si astfel vinul fericirii mi-a dat libertatea ce o doresc oricarui om.

In primul rand ii multumesc Lui Dumnezeu pentru toti anii frumosi plini de bunatate iar acum la sfarsit am inteles ca rostul in viata e a trai cu El.

In al doilea rand ii multumesc sotiei mele. Ii multumesc pentru aceiasi cafea lipsita de aroma dar servita cu toata dragostea, pentru mancarea cu sare prea putina dar intotdeauna nu a lipsit armonia din vorbele ei. Chiar daca prajiturile erau seci, pasiunea ei nu a lipsit niciodata in tot ceea ce facea.

In urmatorul rand multumesc copiilor pentru tot ce mi-au oferit, pentru noptiile in care vegheam la capataiul lor am inteles dragostea paterna, iar in noptiile in care ma rugam pentru ei, dragostea lui Dumnezeu. Le multumesc pentru toate cuvintele intoarse inapoi pentru ca trebuia sa duc o floare parintiilor mei. Le multumesc pentru toate durerile facute ca am inteles cate lacrimi trebuie sa vars pe mormantul parintiilor mei.

Nu in ultimul rand multumesc la toti pentru tot ce mi-ati oferit. Pentru toate privirile dure, atunci am inteles ce inseamna un zambet, pentru toate faptele frumoase ca atunci am inteles ce putin am facut pentru voi!

Va doresc o viata mai buna, iar atunci cand sicriul va cobori in locul de veci va transmit un sincer: "va iubesc!"

Autor: Cretzu

Copiii Tatalui ceresc

Mai sigur si mai fericit decat un copil al lui Dumnezeu nu poate fi nimeni; nici steaua de pe bolta cereasca, nici pasarea in cuibusorul ei...
Domnul se ingrijeste de credinciosii Lui in gradinile sfinte ale Sionului, se indura de ei si ii poarta in brate parintesti.
Nici o suferinta, si nici un necaz nu vor putea sa-i smulga din mana Lui. El e cel dintai prieten care cunoaste grijile copiilor Sai.
Si daca ia, si daca da... El ramane acelasi Tata si telul Lui e acela de a dori adevaratul bine pentru copiii Sai.

Domnul vine

Dumnezeu este aproape. El doreste sa continuam sa lucram pana la intoarcerea lui Hristos. Asta inseamna, pur si simplu, ca trebuie sa lucram ca si cum sfarsitul nu va veni vreodata si sa traim ca si cum acesta ar veni maine.
Vom auzi vesti de razboaie, vor veni suferinte, vor veni necazuri... dar copiii Domnului nu vor duce niciodata lipsa de nimic. Orice ar aduce anul 2013 si anii care vor urma, noi trebuie sa ne punem toata increderea in Domnul Dumnezeul nostru!

Rascumparatorul meu e viu

"Dar stiu ca Rascumparatorul meu este viu, si ca se va ridica la urma pe pamant.
Chiar daca mi se va nimici pielea si chiar daca nu voi mai avea carne,
voi vedea totusi pe Dumnezeu."
..."Sufletul meu tanjeste de dorul acesta inauntrul meu."

Iov 19:25, 26, 27b

Marturie

Eu n-am vrut să scriu versuri,
poeme şi cântări
ce gâdilă urechea
şi inima o-nmoaie,
ci-am vrut să rup zăvoare,
am vrut să sparg cărări
spre cer şi libertate,
din iad şi din noroaie.

Am vrut să-mbrac oştire
cu număr nesfârşit
din fiecare carte
să-mi plece o coloană
de luptători cu suflet
şi braţ nebiruit
pornind să spargă încă
o linie duşmană.

Din orice gând să-mi iasă
o sabie ţintind
în cuib viclean de şarpe,
în inimă de iudă
şi-n mână de satană
ce umblă uneltind
să fure munca celui
ce plânge şi asudă.

N-am vrut să strig cuvinte,
ci-am vrut să trag săgeţi
puternice şi multe
cu negreşită ţintă
am vrut să sun alarme,
am vrut să rup peceţi
am vrut să-mpiedic răul
să fure şi să mintă.

Cântarea-i numai forma
sub care-mi ies plecând
ostaşii-acestei lupte
de-un suflet şi-o credinţă
ce oricâţi sunt, să meargă
coloane, rând pe rând,
să lupte-n orice parte
spre-aceeaşi biruinţă.

...O, dragi cântări a-mele,
plecaţi cum v-am dorit
în linii largi de luptă
pe-ntins din zare-n zare
şi nu mai staţi din drumul
viteaz şi strălucit
decât când o să sune
Cereasca Încetare.

Luptaţi să nu ajungeţi
în mână la vrăjmaş
şi-ajunse, nu-i daţi sprijin
în lupta lui vicleană,
păstraţi-vă şi scutul
şi spada de ostaş
nălţând Solia Sfântă
şi-n tabăra duşmană.

Plecaţi-mi, rânduri sfinte,
mai multe an cu an,
mai îndrăzneţ, mai sigur,
mai ager în mişcare
cu fiece săgeată
să-nfrângeţi un duşman.
– Aşa să vă găsească
Hristos pe fiecare!

Fratele Traian Dorz