sâmbătă, 3 aprilie 2010

ăăă..nu știu


Nu știu de ce nu am scris aseară... probabil pentru că durerea-mi era prea mare și nu puteam să o aștern pe hârtie și ochii-mi erau prea storși precum lămâiile ca să mai zăresc vreo pată de lumină. Acum sunt aici,sub tăcerea lunii ale cărei pupile sunt îndreptate spre mine, lângă un acord de chitară auriu, încercând să-mi amintesc ceea ce de fapt vroiam să scriu.
Probabil dacă n-aș începe cu Dumnezeu alături m-aș pierde prin adâncituri. Inițial nu mai vroiam să-mi scriu stările inimii mele, știu ca prin asta îmi dezbrac sufletul și îmi dau măștile jos rând pe rând, dar știu că prin asta El mă întărește și-mi dă putere să înaintez.
...Îmi amintesc perfect seara trecută, eram în frig, lăcrimând din acele lacuri care par să nu mai sece, pe pervarz scurgându-se șiroaie,iar luna încruntată spre mine stătea. Bănuiam că acolo mi-e sfărșitul și m-am lăsat condusă de un suspin trântită pe pervarz, probabil nu eram conștientă, dar mai aveam puțin și cădeam. Să fi căzut mai mult decât eram?!
M-am trezit in zorii zilei cu soarele bătându-mi în geam și cerul de un albastru limpede de parcă-i venea să râdă. Luna disparuse.Nu mai era și-mi era așa de dor de ea...vroiam să-i cer iertare, vroiam să simt din nou suflarea-i dulce. Vremea s-a scurs atât de greu pe șiretul zilei,iar din cauza dorului meu de lună a trecut și mai greu. Totuși seara a venit din nou la mine și acum îmi zâmbește. Și cum aș putea să n-o iubesc? Cum aș putea sa nu-i iubesc lumina de ceară topită-n ochii mei? ... o iubesc, dar mai mult de atât îl iubesc pe Dumnezeu pentru că mi-o pictează-n priviri în fiecare seară. Te laud Domane, Te laud pentru minunatele comori care le descopăr în fiecare zi. Te laud precum mă îndeamnă și psalmistul.
„Lăudați pe Domnul!... lăudați-L în întinderea cerului,unde se arată puterea Lui. Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul!” Ps. 150

Semnat: Nooni (N.N.P.)

3 comentarii:

  1. Sincer... nu am cuvinte sa-mi exprim admiratia , nostalgia si exuberanta ce mi-au cuprins inima.
    Te stiu de atata timp , dar niciodata nu am reusit sa aflu cine e Nooni. Acum dintr-o fraza , reusesc s-o cunosc sau mai bine zis sa o recunosc. O cunosc , pentru ca simt ca ma iubeste , simt ca traieste asemenea mie , simt ca sufera chiar si cand zambeste ... simt ca intelege tristetea ce se citeste uneori pe fetele oamenilor.

    Nooni , imi cer iertare ca nu am fost mai mult aproape de tine. Sunt o prietena care nu reuseste sa simta , dar ii multumesc lui Dumnezeu ca acea farama de iubirea mi-a inundat inima , prin intermediul bucatilor tale de ganduri si trairi. Multumesc ca datorita tie coarda sufletului meu a vibrat , ochii mei au lacrimat si inima mea a fost sensibilizata.

    Nooni , nu uita ca mereu voi fi aici, gata sa intind o mana ... care sa imbratiseze , sa ajute sau pur si simplu sa-ti spuna " Pace tie!".

    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. mulțumesc scumpă, mereu ai cuvinte fără asemănare la adresa mea:)!:* Mulțumesc:)

    RăspundețiȘtergere